Un frate apucă o cale întunecată, îşi urăşte sora şi, în cele din urmă, o alungă din casa lor după decesul părinților.
Însă viața îi dă o lecție dură câțiva ani mai târziu.
Oscar a crescut într-o familie înstărită și, din copilărie, a avut tot ce și‑ar fi dorit.
Însă, când s‑a născut sora lui la șase ani după el, a detestat‑o imediat.
Fetița plângea mereu, căci mama îi acorda toată atenția.
Nu mai era copilul lor preferat și Oscar a început să fie tot mai gelos.
Nu voia niciodată să se joace cu ea și, pe măsură ce au crescut, a hărțuit‑o pe ascuns.
Lucrurile au degenerat atunci când notele lui au început să scadă.
Ura să meargă la școală și prefera să stea cu prietenii.
Îi plăcea să intimideze colegii, iar reputația lui l‑a urmărit pe tot parcursul liceului.
În schimb, Vicky era o elevă exemplară și avea una dintre cele mai bune conduite din școală.
Profesorii o adorau, iar părinții se lăudau cu ea în fața celorlalți membri ai familiei.
Oscar o ura și a ajuns în tot mai multe necazuri la școală.
A fost suspendat de mai multe ori, dar niciodată exmatriculat, grație influenței tatălui său.
Chiar a fost admis la o universitate bună, deși avea note proaste, pentru că tatăl lui a mișcat lucrurile.
— Fiule, vreau să moștenești compania mea când vei crește —i‑a spus tatăl lui, după ce au primit scrisoarea de admitere.
—Nu vreau să‑ți calc pe urme, tată —a răspuns Oscar.
—Atunci ce vrei să faci cu viața ta? Abia ai intrat la facultate —a continuat tatăl lui.
—Nu trebuia să‑ți folosești legăturile pentru mine. Ar fi fost mai bine să le păstrezi pentru sora mea —a adăugat el cu dispreț.
—Hai, frate. Te războiești cu Vicky de când erai mic.
Nu ți‑a făcut niciodată nimic. Ai 18 ani; e timpul să lași în urmă ranchiuna copilărească —i‑a replicat tatăl.
—Nu știi prin ce am trecut, tată —a început Oscar.
—Te rog. Ți‑ai hărțuit sora și alți copii la școală.
Crezi că asta nu a fost greu pentru familia noastră? M‑ai dezamăgit, Oscar. Nu erai așa când ai început liceul —a încheiat tatăl.
Oscar n‑a mai avut ce să răspundă, pentru că, în adâncul sufletului, știa că tatăl avea dreptate.
Totuși, îl durea să fie „oaia neagră” în timp ce Vicky strălucea.
Nu dorea să păstreze această reputație.
S‑a înscris la facultate și a încercat să fie serios, dar afacerile nu erau punctul lui forte.
Nu știa ce să facă. Nu avusese niciodată visuri sau planuri de viitor.
Notele i‑au fost din nou proaste și a fost dat afară fără ca tatăl lui să afle.
Tatăl i‑a găsit un post de paznic în parcare, dar Oscar nu s‑a străduit.
Totul s‑a schimbat când a primit un apel de la Vicky.
—De ce mă suni? Credeam că ți‑am zis să nu mai ții legătura cu mine —i‑a reproșat Oscar înainte ca ea să vorbească.
—¡Oscar! —scuipa Vicky printre lacrimi, abia rostind numele.
—Ce s‑a întâmplat? —a întrebat el, acum îngrijorat, pentru că Vicky era mereu exagerat de veselă.
—Părinții noștri au avut un accident de avion. Au murit, Oscar. Nu știu ce să fac! —în cele din urmă a spus ea, plângând.
Oscar nu a crezut‑o. Pretindea că îi urăște toată viața, însă acum a înțeles adevărul.
Îi iubea și a izbucnit în plâns la telefon.
După moartea părinților, Oscar a decis să se mute în casa copilăriei cu Vicky până termină ea liceul.
Ea era deja admisă la universitate, iar părinții le lăsaseră ceva bani într‑un cont de economii.
Au împărțit acțiunile tatălui în companie, iar Oscar și‑a vândut partea.
Pentru o vreme, părea că relația lor se îmbunătățește.
Însă Oscar nu gestionase o astfel de sumă și a început să cheltuie fără măsură.
S‑a reîntâlnit cu foștii prieteni de liceu, care erau chiar mai răi decât înainte.
Stăteau în casa familiei și au distrus totul.
Dar Oscar nu‑i asculta pe cei care îl avertizau.
Situația s‑a agravat; Vicky a văzut că Oscar se amestecă cu oameni periculoși.
—Știu că sunt prietenii tăi, dar nu sunt oameni buni. E periculos —a încercat să‑i spună într‑o noapte fără petreceri.
—Vicky, te rog. Sunt prietenii mei. E normal să ne distrăm. Așa vei face și tu la douăzeci și ceva de ani —a răspuns Oscar.
—Nu, asta nu e normal. E comportament criminal, Oscar. Ai putea ajunge la închisoare —a insistat Vicky, dar Oscar n‑a ascultat.
Cearta lor a escaladat până când el a strigat:
—S‑a terminat! Te-am urât toată viața.
Trebuie să pleci! Acum aceasta e casa mea. Du‑te și nu mai vorbi niciodată cu mine!
Vicky a fugit înainte să se agraveze situația.
Plănuia să plece, dar nu voia să‑și lase fratele cu „prietenii” ăia sau să îi lase să le distrugă căminul.
În cele din urmă, s‑a absolvit cu onoruri și a obținut un stagiu la compania tatălui lor.
Foștii colegi ai tatălui au văzut‑o crescând și i‑au recunoscut talentul.
Datorită abilităților ei, a avansat încet, dar sigur, și nu pentru că deținea acțiuni.
Într‑o zi, un executiv de rang înalt —prieten al tatălui— a prezentat‑o fiului său.
S‑au înțeles din prima clipă și, după câțiva ani, s‑au căsătorit.
Vicky nu a mai auzit nimic de Oscar nici măcar când l‑a invitat la nuntă.
Ani la rând nu s‑au văzut, până într‑o zi când cineva a bătut la ușa ei. Când a deschis, l‑a găsit pe Oscar, ciufulit și zdrobit.
—Oscar?! —l‑a întrebat lăsându‑l să intre.
—Ai avut dreptate, Vicky. Ai avut mereu dreptate.
Îmi pare foarte rău pentru tot. Am fost un dezastru cu tine, dar tu m‑ai îngrijit mereu —i‑a mărturisit Oscar cu lacrimi în ochi.
Vicky l‑a ascultat cum i‑a povestit anii trecuți.
Datora multor oameni periculoși și a cerut ajutor.
Deși aveau bani, Vicky a vorbit mai întâi cu soțul ei. A fost înțelegător și i‑a oferit sprijin total.
I‑a împrumutat banii cu condiția să‑și repare casa copilăriei, să se îndepărteze de oamenii răi și să găsească un job adevărat.
El a acceptat fără prea mari speranțe.
Câteva zile mai târziu, Vicky l‑a revăzut.
—Ai găsit de lucru? —a întrebat ea.
—Da. O să fiu grădinar pentru o familie bogată.
Știu de grădinărit, iar un om bun mi‑a oferit postul fără experiență —a explicat Oscar.
Vicky s‑a bucurat cu speranță.
A doua zi a fost și mai surprinsă când l‑a văzut pe Oscar în uniformă, tăind iarba.
Omul bun era chiar soțul ei, iar Vicky a înțeles că a ales omul potrivit pentru viață.
Când l‑a întrebat de ce a făcut asta pentru fratele ei, soțul a spus:
—Familia e mai presus de orice. Vorbește cu fratele tău; aveți nevoie unul de celălalt.
Ce putem învăța din această poveste?
• Familia este cel mai mare dar.
• În ciuda comportamentului lui, Oscar și‑a iubit familia până la capăt, iar sora lui i‑a oferit nenumărate șanse să se îndrepte.
• Nu lăsa mânia să îți controleze viața.
• Oscar a riscat să piardă totul din cauza unui vechi resentiment.
Împărtășește această poveste cu familia și prietenii. Le-ar putea însenina ziua și îi pot inspira.
Această poveste a fost inspirată din întâmplări cotidiene și scrisă de un autor profesionist.
Orice asemănare de nume sau locuri este pură coincidență. Toate imaginile sunt doar cu scop ilustrativ.
